Toate ghidurile

Care este diferența dintre cookie-urile necesare și toate celelalte?

Actualizat: 13 octombrie 2026

O singură întrebare care lămurește totul

La fiecare cookie, întrebați-vă: vizitatorul va primi în continuare lucrul pentru care a venit dacă acest cookie lipsește? Dacă da, cookie-ul nu este necesar.

Întrebarea este despre vizitator, nu despre dumneavoastră. Statisticile contează foarte mult pentru proprietarul unui magazin, dar clientul își poate cumpăra pantofii și fără ele. De aceea statisticile nu se numără printre cookie-urile necesare, oricât de ciudat li s-ar părea multora.

Regulile cunosc doar două excepții de la consimțământ: stocarea necesară pentru transmiterea paginii prin rețea și stocarea necesară pentru un serviciu pe care vizitatorul îl dorește în mod clar.

Cookie-uri necesare: exemple

Sesiune și autentificare. Cookie-ul datorită căruia, după ce v-ați autentificat, nu mai tastați parola pe fiecare pagină.

Coș. Cookie-ul care reține, pe durata vizitei, ce a pus clientul în coș.

Securitate. Cookie-uri care protejează formularele și conturile împotriva abuzurilor.

Alegerea limbii și decizia salvată privind consimțământul. Site-ul trebuie să rețină ce a ales vizitatorul, ca să nu îl întrebe din nou la fiecare clic.

Distribuirea traficului între servere. Vizitatorul nu o vede niciodată, dar fără ea pagina s-ar putea să nu se încarce.

Autoritățile din regiunea noastră dau o listă asemănătoare. Autoritatea croată menționează, printre altele, cookie-urile de sesiune, de autentificare, de securitate și de echilibrare a încărcării. Cea estonă dă ca exemple un cookie de sesiune și unul cu preferința de limbă.

Cookie-uri care cer consimțământ

Analitice. Numără vizitele și arată ce pagini sunt citite. Exemplu: Google Analytics. Autoritatea letonă numește cookie-urile _ga, _gat și _gid drept cookie-uri care cer consimțământ.

De marketing. Vă permit să măsurați cum funcționează reclamele și să le direcționați către persoane care au mai fost pe site. Exemple: codurile Google Ads, pixelul Meta, Microsoft Advertising.

Funcționale. Adaugă confort, dar site-ul funcționează și fără ele. Un exemplu tipic este conținutul încorporat dintr-un serviciu extern, care își salvează propriile fișiere.

Aceste trei grupe, împreună cu cea a cookie-urilor necesare, formează împărțirea pe care o veți vedea cel mai des în ferestrele de consimțământ. Ea nu vine direct din lege. Este pur și simplu un mod acceptat de a prezenta alegerea astfel încât oamenii să o poată înțelege.

Cele mai frecvente greșeli de încadrare

Trecerea statisticilor la cookie-uri necesare. În România, legea nu prevede o excepție pentru statistici. Autoritatea slovenă scrie că cookie-urile analitice nu sunt niciodată strict necesare, nici măcar atunci când vin de pe propriul dumneavoastră domeniu.

Considerarea unui cookie drept necesar pentru că l-a adăugat un plugin. Un plugin de magazin sau o temă a site-ului poate adăuga un pixel de publicitate fără să întrebe. Categoria depinde de scopul cookie-ului, nu de locul din care a venit.

Tratarea fișierelor din servicii externe ca fiind ale dumneavoastră. Autoritatea slovacă scrie că, în general, cookie-urile terților nu pot fi considerate necesare.

O singură țară are o abordare puțin diferită. Ghidul autorității bulgare permite statistici fără consimțământ dacă datele sunt anonimizate și nu sunt transmise nimănui. Nu indică însă condiții tehnice și menționează Google Analytics ca exemplu de instrument care cere consimțământ.

Ce înseamnă asta pentru site-ul dumneavoastră

Un blog fără statistici și fără reclame are de obicei doar cookie-uri necesare. Un site de prezentare cu Google Analytics are deja o categorie despre care trebuie să întrebe. Un magazin care face publicitate pe Google și pe Facebook le are de obicei pe toate patru.

Regula acoperă și alte moduri de stocare a datelor decât cookie-urile, cum ar fi stocarea din browser și pixelii de urmărire. Ele se încadrează în categorii în același fel.

Cu cât descrieți mai exact la ce servește fiecare grupă, cu atât vizitatorul decide mai ușor. Legea română cere, pe lângă acord, și informarea prealabilă a vizitatorului.

Temei legal în România: art. 4 alin. (5) din Legea nr. 506/2004. Acest text descrie regulile și modul în care le aplică autoritățile. Nu este un sfat pentru cazul dumneavoastră concret.

Surse

• Directiva 2002/58/CE privind viața privată și comunicațiile electronice
• Legea poloneză a comunicațiilor electronice din 12 iulie 2024 (ISAP)
• AZOP (Croația): prelucrarea datelor cu caracter personal și cookie-urile
• DVI (Letonia): ghid privind cookie-urile
• AKI (Estonia): întrebări și răspunsuri despre internet și site-uri

Acest ghid are doar scop informativ și nu reprezintă consultanță juridică.