Ce nu aveți voie să faceți într-o fereastră de consimțământ?

Actualizat: 13 octombrie 2026

Răspunsul pe scurt

Consimțământul trebuie să fie liber și informat, așa că fereastra nu are voie să împingă vizitatorul spre „accept”. Cele mai frecvente greșeli sunt refuzul ascuns, butoanele inegale, categoriile bifate dinainte și blocarea site-ului până la acord. Detaliile diferă puțin de la o țară la alta.

Principiul din care decurge tot restul

Consimțământul contează doar atunci când vizitatorul a avut cu adevărat de ales și a știut cu ce este de acord. Trebuie să fie un gest activ al lui, de exemplu un clic.

Toate greșelile descrise mai jos sunt variante ale aceleiași probleme: fereastra arată ca și cum ar întreba, dar de fapt decide în locul vizitatorului.

Există și un motiv pur practic. Un consimțământ obținut defectuos este o bază slabă pentru remarketingul și măsurarea conversiilor care vă interesează în Google Ads. O fereastră corectă aduce mai puține acorduri, dar unele pe care vă puteți baza.

Greșeli în aspectul ferestrei

Refuzul ascuns mai adânc decât acceptarea. Pe primul ecran apar „accept” și „setări”, iar pentru refuz sunt necesare încă vreo câteva clicuri. Majoritatea autorităților din regiunea noastră se așteaptă ca refuzul să fie la fel de ușor ca acceptarea.

Butoane inegale. Acceptarea este un buton mare și colorat, iar respingerea un text gri sau un link. Autoritatea slovacă, de exemplu, nu recomandă un buton verde de acceptare lângă alternative roșii, pentru că astfel alegerea este dirijată.

Categorii bifate dinainte. Comutatoarele pentru statistici și marketing trebuie să fie oprite în mod implicit. De la început pot fi pornite doar cookie-urile necesare.

Texte care fac vizitatorul să se simtă vinovat, de exemplu „nu, prefer un site mai slab”. Fereastra nu are voie să inducă în eroare cu privire la ce înseamnă refuzul.

Greșeli în funcționarea ferestrei

Zidul de cookie-uri. Pagina rămâne acoperită până când vizitatorul dă clic pe acceptare și nu există nicio cale de a refuza. Autoritățile cehă, slovacă, croată, maghiară și bulgară spun clar că accesul la un site nu poate depinde de consimțământ.

Tratarea derulării paginii sau a închiderii ferestrei drept consimțământ. Autoritatea slovacă tratează închiderea ferestrei ca pe un refuz.

Bazarea pe setările browserului. În România, cookie-urile care nu sunt necesare cer informare și acord prealabil. În practică, autoritatea de protecție a datelor, ANSPDCP, aplică standardul european al unei acțiuni active din partea vizitatorului. De aceea, proprietarii de site-uri nu se bazează de obicei pe setările browserului.

Întrebarea repetată la nesfârșit. Vizitatorul a refuzat, dar fereastra revine pe fiecare pagină. Site-ul trebuie să rețină și refuzul.

Lipsa unei căi de întoarcere. Vizitatorul trebuie să își poată schimba ușor decizia. O cere și politica Google: instrucțiuni clare despre cum se retrage consimțământul.

Greșeli în text

Un scop vag. „Folosim cookie-uri ca să fie mai bine” nu spune nimic. Legea română cere ca vizitatorul să fie informat înainte de a-și da acordul.

Lipsa informației despre cine primește datele. Politica Google vă cere să indicați fiecare parte care poate primi date prin produsele sale.

O fereastră doar în engleză pe un site românesc. În Polonia și în Slovenia, legile privind limba acoperă informațiile pentru consumatori de pe site-uri, așa că acolo fereastra trebuie să aibă o versiune în limba țării. În România, legea cere informarea prealabilă a vizitatorului, așa că are sens ca textul să fie și în română.

Prin ce diferă țările

Baza este comună, dar autoritățile pun accentele diferit. Iată patru diferențe concrete.

Slovacia: dacă pe primul ecran se poate accepta cu un singur clic, pe același ecran trebuie să se poată refuza tot cu un singur clic. Autoritatea descrie acest lucru ca fiind necesar, nu ca pe o recomandare.

Croația și Letonia: respingerea și acceptarea trebuie să arate la fel. Autoritatea letonă o spune explicit: aceeași culoare, același font și aceeași umplere a butonului.

Cehia: autoritatea consideră 12 luni o perioadă potrivită pentru reținerea unei decizii. După un refuz, vizitatorul nu ar trebui întrebat din nou timp de cel puțin 6 luni. În Slovacia, această a doua perioadă este de 12 luni.

România și Polonia: nu există o lege națională sau un ghid care să ceară în mod expres un buton de respingere pe primul ecran. În România, Senatul a respins la 2 iunie 2026 un proiect de lege în acest sens. În ambele țări, autoritățile aplică totuși standardul european general pentru consimțământ.

Cum abordați lucrurile în practică

Cei care activează în mai multe țări configurează de obicei fereastra după cele mai stricte cerințe: respingere pe primul ecran, butoane egale, nimic bifat dinainte, refuzuri reținute. O astfel de fereastră corespunde așteptărilor tuturor autorităților descrise aici.

Temei legal în România: art. 4 alin. (5) din Legea nr. 506/2004 și regulile din GDPR privind consimțământul. Descriem regulile și modul în care le aplică autoritățile. Nu vă sfătuim în cazul dumneavoastră concret.

Instrumentele gata făcute diferă prin câte dintre aceste reguli le impun ele însele. În ConsentGate, fereastra are trei butoane egale și nicio categorie bifată dinainte.

Idei principale

Refuzul trebuie să fie la fel de ușor și la fel de vizibil ca acceptarea.
Nimic în afară de cookie-urile necesare nu poate fi bifat dinainte.
Accesul la site nu poate depinde de un clic pe acceptare.
Site-ul trebuie să rețină și refuzul și să le permită oamenilor să se răzgândească.
Cel mai simplu este să urmați cele mai stricte cerințe din regiune.

Surse

Acest ghid are doar scop informativ și nu reprezintă consultanță juridică.